Herpesul - o infectie care indica o scadere a imunitatii

Ce este herpesul si cand apare?

Primavara este una din acele perioade din an cand organismul uman este supus stresului de a se adapta la diferentele mari de temperatura, fapt care ii poate afecta imunitatea. Nu intamplator, exact pe fondul imunitatii scazute, putem avea surpriza neplacuta de a constata aparitia unui herpes la nivelul buzelor.

Termenul de herpes a fost semnalat inca din antichitate, mai exact in scrierile lui Herodot, care vorbea despre o eruptie insotita de o stare febrila. Timp de peste 2000 de ani nu s-a stiut ce sta la originea usturatoarelor vezicule mici pline cu lichid ce apar in anumite zone de pe corp. Abia in 1960 s-a descoperit ca raspunzator de declansarea acestor ulceratii este un virus, denumit Herpes simplex, din aceeasi familie cu agentul cauzator al varicelei. Virusurile sunt entitati de dimensiuni mici care paraziteaza celulele susceptibile si initiaza infectia virala. Inmultirea virusurilor are loc numai in celula gazda si determina producerea de anticorpi de catre aceasta.

Se cunosc opt virusuri herpetice (Virus Herpes Simplex VHS, numerotate de la 1 la 8) care afecteaza omul, iar transmiterea lor se realizeaza exclusiv interuman prin contact direct. Cele mai cunoscute si mai des intalnite sunt VHS1 si VHS2. Primul afecteaza, de obicei, zonele cutanate (pielea) si mucoasele din jumatatea superioara a corpului (gingii, buze, mucoasa conjunctivala, cornee), iar VHS2 afecteaza organele genitale si se mai poate localiza la nivelul meningelui (foita care inveleste creierul), dar poate fi si neonatal, prezent la nou-nascuti.

Deoarece se manifesta adesea pe fondul unei gripe, herpesurile mai sunt numite si rani de raceala. Un risc crescut pentru aceste infectii se numara in randul persoanelor cu sistemul imunitar slabit sau in urma unei boli grave, cum ar fi pneumonia. Prima infectie cu acest virus are loc, de obicei, in copilarie. Dupa prima infectie - care deseori nici nu este observata - virusul Herpes Simplex persista in organism pentru toata viata, in interiorul unor celule nervoase, si fie ramane latent, fie se reactiveaza si recidiveaza din diverse motive, intrucat acest virus nu poate fi distrus de sistemul imunitar. Se formeaza astfel un focar reinnoit al bolii.  

Primele simptome

Infectia cu virusul Herpes simplex se produce in urma unui singur contact direct cu pielea sau mucoasele persoanei bolnave. Astfel ca intre 60-90% dintre adulti sunt purtatori de virus Herpes Simplex de tip 1 (VHS1) si aproximativ 20% din populatie este purtatoare de virus Herpes Simplex de tip2 (VHS2), dependent si de stilul de viata (contact sexual neprotejat). Primele simptome se resimt adesea sub forma unei senzatii de tensiune, furnicaturi sau mancarime. Dupa cateva ore, apar si veziculele infectioase, pline cu un lichid care pot persista cateva zile si apoi se sparg, se usuca si formeaza cruste subtiri de culoare galbuie. Vindecarea se realizeaza in 8-12 zile de la debut.

Cauze frecvente

Printre cele mai frecvente cauze care conduc la recidive herpetice se numara:

• Scaderea sistemului imunitar (de exemplu, pe fondul unei boli grave sau dupa o interventie chirurgicala, suprasolicitare fizica sau emotionala, privare de somn etc.).
• Lezarea unei regiuni nervoase in care a avut loc o infectie anterioara cu virusul HSV.
• Expunerea prelungita la radiatiile solare, in special la altitudini mari (munte) dar si la mare pot declansa puseele de herpes; pentru a evita recidiva, aplicati o crema cu protectie UV pe fata , indiferent de anotimp si un stick pentru buze fotoprotector . 
• Iritarea mecanica cum ar fi tratamentul stomatologic.
• Febra, raceala, gripa sau alte infectii.
• Stres, fluctuatii de temperatura.
• Igiena deficitara.
• Alimentatia necorespunzatoare, carentiala.
• Modificari hormonale (menstruatia).

Printre bolile provocate de virusurile herpetice se numara:

• Herpesul bucal
• Herpesul genital
• Varicela
• Zona Zoster

1. Herpesul bucal

Este o boala infectioasa cauzata de virusul Herpes Simplex de tip1 (HSV1). Prima contaminare are loc in copilarie si nu genereaza, de obicei, niciun simptom. Infectia se transmite prin contact direct cu saliva ori cu leziunile (taieturi, fisuri) de pe buzele unei persoane bolnave si determina, cel mai adesea, aparitia la nivelul buzelor a unei senzatii de fierbinteala (tensiune), furnicaturi sau mancarime, urmata de o inrosire a zonei afectate si apoi o eruptie cu vezicule pline de lichid, care, in lipsa unui tratament adecvat sau pe fondul unui sistem imunitar foarte slabit, se pot extinde la mucoasele cavitatii bucale, limba, gingii si faringe, in jurul gurii, catre nari (localizare nazo-labiala). Pe langa febra (38-39 grade Celsius) si usturimi, se pot ivi dureri la inghitit. Dupa trei-patru zile, basicutele se sparg, prind coaja, care cade fara a lasa cicatrice. De regula, simptomele nu persista mai mult de doua saptamani.  

Tratamentul herpesului bucal

Este important sa intervenim de indata ce simtim primele simptome, primele senzatii de furnicaturi, altfel virusul se va extinde in mod exploziv. Lasat netratat, un atac de herpes poate dura pana la paisprezece zile. Chiar daca in aparenta este ceva banal, herpesul poate cunoaste o agravare fulminanta, extinzandu-se pe restul pielii, la ochi, plamani, ficat sau creier. Mai ales copiii mici, sub un an, pot suferi asemenea complicatii. Prin tratamentul aplicat in timp util si evitarea factorilor de mediu favorizanti, dar si a factorilor care afecteaza imunitatea, durata bolii poate fi redusa foarte mult:

• Unguentele sau cremele contin, printre altele, ingredientul activ aciclovir, saruri de zinc sau extracte naturale ce inhiba multiplicarea virusurilor. 
• Gelurile limiteaza dezvoltarea herpesului, calmeaza durerea si ajuta la reducerea senzatiilor de furnicaturi, arsuri sau mancarimi.

• Plasturii invizibili din gama Compeed folosesc tehnologia Hydrocolloid (formeaza o bariera protectoare) pentru o vindecare rapida a herpesului si ameliorarea simptomelor. 

• In caz de episoade mai severe, tratamentul antiviral poate fi si oral, in doza si pe durata strict recomandata de medic. 
• Asigurati-va ca infectia nu este transmisa unor parti sanatoase in urma contactului cu degetele, a spargerii veziculelor sau prin umezirea buzelor.
• Obiectele reci (chiar cuburile de gheata infasurate intr-un prosop) reduc inflamatia (scad tumefactia), iar unele analgezice scad durerea locala.
• Clatiti gura cu o solutie antiseptica (cu apa de gura) pentru a reduce inflamatia.

Un alt aspect important presupune intarirea sistemului imunitar, respectarea orelor de somn nocturn (6-7ore) si a unei alimentatii sanatoase. Consumati cu precadere usturoi, mere, iaurt si peste. In primele zile excludeti pe cat posibil din dieta grasimile si alimentele acide (tomatele si citricele) si optati pentru legume si fructe proaspete, bogate in vitamine si fibre.

• Beti multe lichide pentru a se preveni deshidratarea
• Pentru potentarea raspunsului imunitar, unele suplimente nutritive se pot dovedi utile, in special cele bogate in vitaminele A, B, C si E
• Aminoacidul Lizina, administrat la inceputul eruptiei herpetice, contribuie la oprirea din evolutie a leziunilor produse de aceasta datorita rolului antiviral al acestei substante de a reduce replicarea virusului herpetic; hrana bogata in proteine este o sursa buna de lizina. Acest aminoacid esential poate fi obtinut din carne rosie sau din carne de pui, din branza, in special din parmezan, din anumite tipuri de peste, precum sardinele si codul, dar si din nuci si soia. Insa, o sursa sigura de lizina o reprezinta suplimentele alimentare care contin cantitati standardizate ce actioneaza eficient si specific asupra simptomelor date de eruptiile herpetice.
• Renuntati la neuroexcitante cum sunt cafeaua, alcoolul si tutunul!
• Daca simptomele nu se reduc in intensitate dupa cateva zile sau daca veziculele se extind foarte mult, solicitati sfatul medicului. De asemenea si daca se intampla sa faceti mai mult de sase ori pe an herpes, nu ezitati sa consultati medicul, pentru a vedea daca nu cumva la originea acestor recidive sta o imunodepresie serioasa.
• Exista o multime de remedii simple, cum ar fi aplicarea de pasta de dinti pe vezicule. Acestea servesc, de obicei, aceluiasi scop: deshidratarea veziculelor. Odata sparte, acestea se usuca si se vindeca.
• Protejati-i pe cei din jur: nu impartiti prosoape, servetele, periute de dinti, lame de ras, ochelari si tacamuri cu alte persoane. Daca v-ati atins propriul herpes, spalati-va pe maini!
• De asemenea, este bine sa stiti ca veziculele contin mari cantitati de virus, putand persista pana la o saptamana ,de aceea sarutul trebuie evitat cateva zile, pentru a nu infecta si partenerul.

2. Herpesul genital

Reprezinta o boala infectioasa produsa de virusul Herpes Simplex 2, care se poate transmite prin contact sexual cu o persoana infectata sau la nastere, de la mama infectata la nou-nascut. De multe ori, persoanele infectate nu prezinta nici un simptom caracteristic, iar o prima infectie dureaza intre 2 si 4 saptamani, timp in care persoana infectata este foarte contagioasa. Eruptia veziculara este insotita de febra si apare in zona organelor genitale si a rectului, dand nastere la ulceratii foarte dureroase. Veziculele si ulceratiile se pot vindeca de la sine si virusul ramane, in stare latenta, in celulele nervoase. Pe fondul unei imunitati deficitare se manifesta cu simptomele caracteristice infectiei. Tratamentul consta in administrare sistemica de antivirale si ingrijire locala riguroasa, conform indicatiilor medicului pentru accelerarea vindecarii si evitarea complicatiilor locale.

3. Varicela (varsatul de vant)

Este o boala infectioasa care apare, in general, in copilarie si, mai ales, in perioada iarna-primavara. Se transmite prin aer, prin contactul cu persoane infectate. Perioada de incubatie este de 10-21 zile, dupa care apare o eruptie veziculara caracteristica. Tratamentul este doar simptomatic si se recomanda izolarea persoanei infectate pentru a impiedica raspandirea virusului. Exista si anumite vaccinuri antivirale care nu impiedica aparitia bolii, ci doar determina o forma mai usoara a acesteia.

4. Zona Zoster (herpes Zoster)

La persoanele care au prezentat simptomele caracteristice varicelei, virusul ramane cantonat pe traiectul unui nerv (sau pe traiectul mai multor nervi), in stare latenta, fara a produce boala. In situatiile in care organismul este slabit, virusul se multiplica si migreaza pe traiectul nervului in care a fost cantonat, determinand simptomatologia caracteristica tabloului de herpes Zoster, cu aparitia unei eruptii veziculoase, de obicei unilaterala, precedata si insotita de durere intensa, cu inflamarea ganglionilor din vecinatate; durerea este greu de suportat si este resimtita ca o arsura sau ca o intepatura pe traiectul pe care va aparea eruptia. Durerea poate persista saptamani si chiar luni, mai ales la varstnici, la care poate determina si tulburari psihice (insomnii). Poate afecta toracele, gatul, regiunea lombo-sacrala, dar cele mai neplacute manifestari sunt de obicei cand afecteaza regiunea faciala si cea oftalmica. Evolutia Zonei Zoster dureaza intre 2 si 4 saptamani, pana la vindecarea leziunilor cutanate. Ingrijirea leziunilor este importanta in evitarea complicatiilor locale, iar tratamentul sistemic va fi antiviral, antiinflamator, antialgic si antibiotic in caz de suprainfectie.

De retinut: Tratamentul herpesului este simptomatic si trebuie instituit de un medic specialist.

• Evitarea contactului cu persoanele bolnave.
• A nu se folosi obiecte in comun (prosoape, lenjerii).
• In cazul herpesului genital se recomanda folosirea prezervativului ca mijloc de protectie si evitarea raporturilor sexuale pana la cicatrizarea leziunilor.
• Nu se recomanda acoperirea leziunilor prin aplicarea de pansamente, deoarece acestea se vindeca mai repede in aer liber.
• Este recomandat repaos fizic, mai ales la persoanele cu imunitatea scazuta.

Se recomanda o dieta bogata in nutrienti.  

Acest material a fost documentat si scris de farmacistul Salofarm si nu inlocuieste indicatiile medicului. Pentru detalii de utilizare va rugam sa consultati medicul specialist sau medicul de familie.