Capusele pot transmite boli grave

Mattca.ro Adaugat 29-07-2020

Cat de mare este riscul de imbolnavire?

Capusele devin mai active in lunile calde (mai-septembrie) ale anului, in special in perioadele in care alterneaza zilele calduroase cu ploile, cu precadere primavara, dar si vara sau toamna, atunci cand cei mai multi dintre noi petrecem tot mai mult timp  in natura.

Expunerea in zonele endemice, fara luarea masurilor necesare de preventie impotriva muscaturii de capuse ne poate predispune la riscuri majore pentru sanatate. Capusele sunt prezente atat in zonele rurale, cat si in cele urbane, inclusiv in numeroase locatii populare pentru activitati in aer liber si turism. Persoanele care traiesc in zonele rurale sau le viziteaza sunt cele mai expuse riscului de a fi muscate de capuse, insa capusele se regasesc si in locatiile pentru picnicuri, in parcuri si gradini. Riscul este mai mare atunci cand practicati activitati in aer liber, cum ar fi camparea in natura, drumetii, ciclism, alpinism, pescuit sau vanatoare. Daca vizitati o zona in care exista capuse infectate, asigurati-va ca stiti cum sa preveniti si sa detectati muscaturile de capusa.

Despre capuse

Capusele fac parte din clasa arahnidelor (nu sunt insecte!) si sunt ectoparaziti (paraziti externi) de dimensiuni mici (0,5-15 mm) care traiesc agatate de firele de iarba. Pentru a se dezvolta si reproduce se hranesc cu sangele unor gazde (cum sunt mamiferele, reptilele sau pasarile, insa si omul poate fi o gazda accidentala), de la care pot contacta diversi agenti patogeni (bacterii sau virusuri).

Exista doua mari categorii (familii) de capuse:

  • familia Ixodidae (capusele tari) care numara aproximativ 650 de specii;
  • familia Argasidae (capusele moi) are aproximativ 170 de specii.

Specia de capusa cea mai intalnita in Romania este Ixodes ricinus, care transmite boala Lyme si encefalita de capusa.

Dezvoltarea unei capuse presupune 4 stadii: ou, larva, nimfa si adult, iar pentru trecerea de la o etapa la alta capusa are nevoie de gazde, care sa ii asigure hrana. Omul poate fi intamplator o victima in acest circuit.
Un ciclu complet de viata poate dura intre 2 si 3 ani, dar poate fi si mai lung daca sunt conditii de mediu favorabile si capusele intalnesc suficiente gazde.

Capusa  se hraneste cu sangele gazdei (de la cateva minute la cateva zile in cazul capuselor moi si de la cateva zile la saptamani, in cazul celor tari), astfel ca dimensiunea sa creste considerabil (la capusele moi de 5-10 ori fata de dimensiunea initiala cand nu e hranita si de 200-600 de ori la capusele adulte tari!). Daca gazda sa este infectata, odata cu sangele cu care se hraneste, capusa va prelua virusii sau bacteriile pe care ii va transmite mai departe urmatoarelor sale gazde (o capusa infectata va fi purtatoare si va transmite infectia pe toata durata vietii sale).
Ele pot fi aduse cu usurinta in casa de animalele de companie, in special de caini, dar si de copiii care se joaca in parcuri sau curti.

Muscatura de capusa nu este in sine periculoasa, pentru ca nu toate capusele sunt purtatoare de boli, si, prin urmare, nu toate persoanele muscate de capusa vor fi afectate. Totusi riscul de infectare apare  atunci cand capusa este infectata si poate transmite infectia provocand astfel boli grave, ajungandu-se in unele cazuri chiar la paralizie sau complicatii incompatibile cu viata, daca interventia medicala intarzie.

O simpla muscatura de capusa poate transmite zeci de boli, dintre care cele mai raspandite in Europa sunt:

  • Encefalita de capuse
  • Boala Lyme (borelioza)
  • Febra recurenta
  • Febra hemoragica Crimeea-Congo

Despre boli: simptome si tratamente

Meningoencefalita de vara (FSME) sau Encefalita de capuse este o boala virala agresiva (produsa de virusul encefalitic transmis de capusa) a sistemului nervos central, ce presupune afectarea creierului, determinand disfunctii uneori ireversibile.

Virusul se gaseste in saliva capusei, care de altfel mai contine si o substanta cu rol anestezic local, care poate diminua foarte mult durerea produsa de muscatura, asftel ca de cele mai mute ori gazda nu va simti muscatura.

In prima faza encefalita de capuse este asociata cu urmatoarele simptome similare gripei, care de obicei apar in 4 saptamani de la momentul muscaturii: febra, oboseala, dureri de cap, dureri musculare si greata.

In aproximativ 10% din cazuri, starea febrila lipseste si boala trece in a doua faza, mai periculoasa, care presupune inflamatia nervilor si instalarea meningitei, fapt ce necesita spitalizare.

Sindromul meningitic se manifesta prin: cefalee, fotofobie (nu suporta lumina) si redoare de ceafa (persoana nu-si poate indrepta capul). Sindromul encefalitic se poate descrie prin: somnolenta, confuzie, tulburari senzoriale sau motorii. Uneori cele doua sindroame se pot intrepatrunde rezultand un tablou specific de meningo-encefalita.

Alte manifestari care pot aparea in faza secundara a bolii sunt: convulsiile, afazia (tulburari de vorbire) si paralizia.

Complicatiile bolii sunt reprezentate de:

  • tulburari de memorie
  • modificari comportamentale (impulsivitate si discernamant redus)
  • epilepsie
  • tulburari de dispozitie
  • tulburari de atentie si concentrare
  • tulburarii motorii (de miscare)

In prezent nu exista nici un tratament pentru encefalita de capuse.

Tratamentul care se poate oferi in aceasta afectiune este unul suportiv. Frecvent, in primul stadiu al bolii, pentru reducerea durerilor provocate se poate administra numai medicatie cu rol analgezic (paracetamol) sau antiinflamator (ibuprofen), iar pentru a preveni deshidratarea se pot efectua perfuzii cu ser fiziologic sau cu solutie Ringer, cazurile severe necesitand oxigenoterapie, corticoterapie etc.

Desi cazurile de deces sunt rare, exista un risc considerabil de efecte neurologice de lunga durata.

Prevenirea bolii se face, in special, prin vaccinare. Dupa infectia naturala, imunitatea este de lunga durata (pe viata).

Protectia prin vaccin impotriva FSME: 

O protectie eficienta impotriva FSME consta in vaccinarea timpurie care utilizeaza trei vaccinuri. Primele doua sunt administrate la distanta de o luna si ultimul dupa noua luni. In aceasta perioada organismul dezvolta anticorpii necesari combaterii virusului FSME si este astfel protejat impotriva capuselor infectate. Protectia este asigurata in procent de 90% deja dupa al doilea vaccin. Dupa administrarea celui de-al treilea vaccin, protectia asigurata este de 98-99%. Este necesara reimprospatarea vaccinarii la intervale de 3-5 ani.

Perioada optima de vaccinare este iarna pentru a exista deja protectie in perioada de dezvoltare a larvelor.

Contraindicatiile absolute ale administrarii vaccinului sunt: existenta unei boli febrile recente sau a unei alergii documentate la constituentii vaccinului, inclusiv la proteinele din ou.

Boala Lyme (borelioza) este cea mai cunoscuta afectiune pe care o pot transmite capusele si care poate perturba grav intregul organism. A fost denumita astfel dupa o mica localitate din Connecticut, SUA, unde, in anul 1975, a fost pusa in evidenta o epidemie anormala de artrite survenite la copii.

Boala Lyme este o infectie bacteriana produsa in urma infectiei cu diferite specii de bacterii Borrelia: Borrelia burgdorferi sensu lato, Borrelia burgdorferi stricto sensu, Borrelia garinii si Borrelia afzelii si care se transmite prin muscatura unei capuse infectate.

Din cauza simptomelor care nu sunt specifice (manifestari pseudogripale, oboseala accentuata, dureri de cap si articulare, tulburari de somn), boala Lyme (borelioza) nu este usor de depistat si poate fi confundata cu alte afectiuni (fiind numita din acest motiv “boala cu 1000 de fete”). De asemenea poate da numeroase manifestari cutanate, musculo-scheletale, neurologice si chiar cardiace.

In general, boala Lyme evolueaza in trei stadii:

Stadiul primar, localizat, caracterizat prin aparitia eritemului cronic migrator, (ECM), ce apare la aproximativ 70% dintre persoanele infectate, este descris sub forma unei macule sau papule hiperemice (umflatura/pata rosiatica, rotund-ovala) ce apare cel mai frecvent la nivelul intepaturii capusei, intr-un interval de 3-32 de zile dupa intepatura. Dimensiunile sunt variabile, de la 3 cm pana la 65 cm. Leziunea creste treptat, centrul ramanand mai palid in comparatie cu periferia, putand fi asemuita cu o „tinta”. Poate fi cald la atingere, insa este rareori dureros;  frecvent apare prurit (mancarime) local sau senzatie de arsura. Treptat, in urma raspandirii pe calea sangelui a Borreliei, pot aparea leziuni de eritem cronic, de dimensiuni mai mici si localizate pe toata suprafata corporala. Prezenta unui eritem cronic migrator in aceasta faza impune prezentarea imediata la medic. O mare parte din aceasta eruptie cutanata dispare spontan, in maximum 30 de zile, chiar si in absenta tratamentului adecvat; insa acest lucru nu presupune si disparitia bacteriei, care ramane si se inmulteste in organism.

Stadiul secundar prezinta manifestari virale: astenie, senzatie de oboseala, dureri musculare si articulare (dureri, in special la articulatiile mari – genunchi, insotite de inflamatie, roseata, caldura, impotenta functionala), cefalee, eventual aparitia unor leziuni suplimentare de ECM, urmate de simptome neurologice (semne de meningita acuta, paralizie faciala periferica, confuzie, tulburari de memorie, de atentie). Tot in stadiul secundar pot aparea si manifestari cardiace, sub forma tulburarilor de ritm cardiac sau oculare (fotofobie).

Faza tardiva de boala (neuroborelioza) apare dupa luni sau ani de la faza primara si este caracterizata prin aparitia manifestarilor neurologice cronice si articulare (reumatologice), insotite de leziuni cutanate  cronice.

Diagnostic si tratament

Daca se intampla sa depistam o capusa pe corp, este recomandat scoaterea cat mai rapida a acesteia. Exista un grad mai mare de transmitere a infectiei in cazul persistentei capusei peste 24-48 de ore. Detasarea spontana se face cu penseta cu varf subtire, cu care se prinde corpul capusei cat mai aproape de piele si se trage usor in sus

Nu indepartati capusa cu degetele sau unghiile, pentru ca e important sa o extrageti intreaga, fara sa o rupeti (capul sa nu ramana blocat in piele), evitand astfel eliberarea substantelor din stomacul capusei (printre care si virusurile si bacteriile) in piele.

ATENTIE! Evitati sa stoarceti pielea sau sa zdrobiti capusa. Nu sunt recomandate metodele traditionale de indepartarea a capusei: folosirea unui chibrit aprins, bricheta sau orice alt obiect fierbinte, aplicarea de gheata sau de substante precum alcool, benzina, ulei, acetona, lac de unghii, vaselina etc. Acestea pot avea efect iritant si cresc riscul ca capusa sa elibereze mai multa saliva/continut stomacal in piele, deci un risc mai mare de infectare.

Dupa ce ati inlaturat capusa, spalati locul muscaturii cu apa si sapun si curatati cu o substanta antiseptica (betadine) sau cu alcool sanitar si puteti aplica un unguent ce contine antibiotic.

Inconjurati cu un marker locul muscaturii si notati data la care ati fost muscat, pentru ca in  urmatoarele 30 de zile sa urmariti evolutia locului muscaturii si eventualele simptome care apar. Daca locul se inroseste imediat dupa muscatura, poate fi o reactie alergica normala. Daca apare eritemul migrator  cronic ,,in ochi de bou’’ (aspectul unei tinte, cu un diametru mai mare de 5-6 cm, care se mareste sau se muta /migrator), atunci contactati de urgenta medicul infectionist pentru a incepe tratamentul antibiotic, intrucat acest eritem este semnul distinctiv al bolii Lyme.

De asemenea daca nu puteti scoate singuri capusa, apelati la serviciile medicale pentru extragerea ei.

In general se recomanda efectuarea unor analize de sange pentru detectarea anticorpilor specifici anti-Borrelia, la 3-6 saptamani de la muscatura. Daca acestea vor fi negative, asa cum se intampla de obicei in stadiile incipiente ale bolii, probabil va trebui sa repetati testarea dupa o anumita perioada de timp.
In cazul in care testele sunt pozitive, boala Lyme poate fi tratata cu succes cu ajutorul antibioticelor amoxiciclina, doxiciclina sau ceftriaxona, in functie de schema de tratament adoptata de medicul curant.

Obiectivul tratamentului cu antibiotic al unei borelioze Lyme este eradicarea completa a Borreliei, cu scopul de a evita progresia spre forme mai grave de boala. Durata tratamentului variaza intre 14-21 de zile pentru faza primara a bolii, pana la 28 de zile pentru faza secundara sau 30-90 de zile pentru manifestarile cronice (artrite cronice).

Dupa cum am mentionat, cele mai multe cazuri de borelioza pot fi tratate prin administrare de antibiotice timp de cateva saptamani. Netratata insa, boala poate provoca infectii ale inimii, articulatiilor si sistemului nervos.

Febra recurenta este produsa de patogenul Borrelia si se caracterizeaza prin urmatoarele simptome care apar dupa o perioada de incubatie de aproximativ 1- 3 saptamani de la momentul muscaturii: episoade repetate de febra (temperatura poate trece de 40 °C), adesea insotite de dureri de cap, dureri musculare si de articulatii si greata.

Numarul episoadelor de febra este foarte variabil, iar intervalul dintre ele este cuprins intre 4 si 14 zile. Tratamentul recomandat pentru febra recurenta transmisa de capuse este administrarea de antibiotice (tetraciclina sau doxiciclina).

Febra hemoragica Crimeea-Congo este transmisa de virusul febrei hemoragice Crimeea-Congo prin muscatura de capusa, zonele specifice unde se gasesc acestea fiind Africa, zona balcanica, Orientul Mijlociu si Asia. Virusul mai poate fi contactat si in timpul sacrificiului unui animal infectat, prin intrarea in contact cu sangele si tesuturile acestora. Dupa o perioada de incubatie de 1-3 zile (maximum 9 zile) de la muscatura de capusa, simptomele apar brusc si constau in febra, dureri musculare, ameteala, sensibilitate la lumina, durere si rigiditate la nivelul gatului, dureri de spate, dureri abdominale, senzatie de voma, diaree si sangerari.

Tratamentul este adresat ameliorarii simptomelor, iar administrarea de ribavirin (oral sau intravenos) pare sa fie eficienta. Boala are o rata de mortalitate de 30%, decesul aparand in a doua saptamana de la instalare, iar la persoanele care isi revin simptomele incep sa se remita dupa zilele 9-10 de la debutul bolii.
Prin urmare este extrem de important sa luati masuri preventive cand vizitati regiuni endemice.

Masuri preventive impotriva muscaturii de capuse

O intepatura de capusa poate transmite, pe langa infectia cu Borrelia, si infectii parazitare, bacteriene sau virale. Ca urmare, este important si controlul vaccinarii antitetanice la persoana in cauza si revaccinarea, in cazul absentei unui vaccin antitetanic in ultimii 10 ani.

Evitati sau reduceti la minim expunerea la muscatura de capusa prin respectarea urmatoarelor masuri:

  • Renuntati la plimbarile in regiunile cunoscute pentru invaziile de capuse; in timpul plimbarilor in natura alegeti sa mergeti pe mijlocul cararilor sau aleilor si nu va abateti in zonele cu iarba inalta sau tufisuri.
  • Folositi plase anti-insecte in jurul patului sau folie de protectie atunci cand dormiti pe pamant sau in cort.
  • Acoperiti-va bratele si picioarele, purtand imbracaminte deschisa cu maneca lunga, pantaloni lungi, ghete si trageti sosetele peste pantaloni.
  • Aplicati produse repelente (care tin la distanta capusele) pe piele care au ca substanta activa DEET sau Dietil toluamida in concentratie 20-30%), pe zonele care sunt expuse contactului cu capuse (in special brate, maini, picioare.) Pentru ca uneori ele se ataseaza de scalp, puteti aplica DEET la ceafa. Le puteti utiliza sub forma de gel (Fiterman Rival 20mg/g gel x 20g), spray (Autan Family Care Spray 100ml).

 

  • Pentru incaltaminte, haine, echipament de munte, cort, patura pe care stati pe iarba etc. folositi produse care au ca substanta activa permetrin (0,5% ) care se aplica exclusiv pe haine si incaltaminte, nu pe piele! Odata ce se usuca, substanta devine inodora si ramane activa cel putin doua saptamani dupa o singura aplicare, fiind rezistenta si la cateva spalari, intrucat adera la material. Capusele care intra in contact cu aceasta vor cadea, iar daca sunt expuse mai mult timp, vor muri.

Ambele tipuri de repelente sunt contraindicate la copii sub 2 ani!

Atentie! Nu aplicati produse cu DEET pe sub haine, sau pe leziuni ori inflamatii la nivelul pielii, in zona ochilor si a gurii; pentru aplicarea pe fata a produselor sub forma de spray, puneti produsul intai in palme, apoi intindeti-l pe pielea fetei.

  • Utilizati repelente naturale: Alta metoda care tine la distanta capusele o reprezinta aplicarea pe zonele expuse de uleiuri esentiale ce resping parazitii in proportii variabile (ulei de lavanda, ulei de salvie, ulei de lamaie, ulei de busuioc sau ulei de geraniu)
  • Cand ajungeti acasa, examinati-va cu atentie corpul, mai ales zonele mai ascunse, precum axilele, scalpul, spatele genunchilor sau urechilor, zona inghinala, interiorul buricului.
  • Daca aveti animale de companie, examinati-le si pe acestea.
  • Faceti dus cand ajungeti acasa dupa activitatile in aer liber. In acest fel puteti indeparta capusele care nu s-au atasat inca.

Encefalita de capusa este singura boala transmisa de capuse de care va puteti proteja prin vaccin. Pentru protectia impotriva celorlalte afectiuni, este necesar sa respectati masurile preventive specificate anterior.

 

Stiati ca

Desi descoperita tarziu si inca studiata, se pare ca boala Lyme este de foarte mult timp prezenta printre noi. La analizarea ADN-ului lui Ötzi sau Omul de Similuan (o mumie veche de 5300 de ani) s-a identificat amprenta genetica a Borreliei burgdorferi, ceea ce il transforma pe acesta in primul caz documentat de infectie cu borelioza Lyme.

Commentariile sunt inchise.