Senzatia frecventa si imperioasa de a urina, insotita de usturime sau arsura in timpul urinarii sunt doar cateva dintre simptomele chinuitoare ale infectiei de tract urinar (ITU). Infectiile urinare sunt afectiuni comune, in care bacteriile patrund in tractul urinar si se multiplica, instalandu-se in aceasta zona. In mod normal, tractul urinar si urina sunt sterile, lipsite de microorganisme (bacterii, fungi, virusi). Infectiile urinare apar mai des la femei decat la barbati, fiind favorizate si de conformatia anatomica specifica a cailor urinare inferioare (la femei uretra este mai scurta, cu orificiul de deschidere mai larg si mai apropiat de anus si astfel este facilitata patrunderea bacteriilor in vezica). Daca infectia urinara apare de mai multe ori intr-un timp scurt se numeste infectie recurenta (aparitia a 2 episoade in decurs de 6 luni sau a 3 episoade in decurs de un an). Desi frecventa infectiilor urinare la copii este redusa, la acestia pot evolua nespecific, cu febra, diaree, scaderea apetitului alimentar, simptome ce impun consult medical la pediatru. Rolul sistemului urinar este de a produce si excreta urina, lichidul rezultat in urma filtrarii sangelui si prin care se elimina diverse substante toxice, reziduuri si apa in exces din organism.
Sistemul urinar cuprinde:
- Rinichii - organele care produc urina si sunt situate in spate, putin mai jos decat ultima coasta, cate unul pe fiecare parte.
- Ureterele - organe tubulare (canale mici) prin care urina este transportata de la rinichi la vezic (cate unul pentru fiecare rinichi).
- Vezica urinara - situata in pelvis, are rolul de a depozita urina (poate stoca pana la 500 de mililitri de urina, pana la cinci ore) asigurand mictiunea (urinarea) voluntara.
- Uretra - conductul prin care se elimina urina la exterior; este mai scurta si mai larga la femei si mai lunga si curbata la barbati.
Exista doua posibilitati de colonizare a bacteriilor la nivelul tractului urinar:
- ascendent (cel mai frecvent) – bacteriile patrund prin uretra, vezica si pot ajunge la rinichi
- descendent – ajung prin torentul sangvin direct in rinichi, apoi sunt eliminate prin tractul urinar, unde pot produce noi infectii (bacteriile provin din alte focare de infectie din organism).
Tipuri de infectie urinara (clasificare)
In functie de zona tractului urinar afectata exista infectii:
- (ITU) superioare (inalte):
- Rinichi - pielonefrita
- Uretere - ureterita
- (ITU) inferioare (joase):
- Vezica urinara - cistita
- Uretra - uretrita
Cistita este forma de infectie urinara cel mai des intalnita la femei si reprezinta inflamatia vezicii urinare provocata in general de proliferarea bacteriilor intestinale de tip Escherichia coli. Se manifesta prin nevoia de urinare frecventa, inclusiv nocturna si durere sau usturime la urinare; uneori poate aparea sange in urina, consecinta a congestiei intense a mucoasei urinare fara a avea o semnificatie mai severa, fapt care impune totusi un consult medical, pentru a elimina alte cauze mai grave. Uretrita este o infectie la nivelul uretrei, transmisibila pe cale sexuala. Mai frecventa in cazul barbatilor, uretrita poate afecta insa si femeile. Printre cei mai comuni agenti infectiosi care pot cauza aceasta infectie se numara Chlamydia si Gonococul (bacteria responsabila de producerea gonoreei). In cazul barbatilor, uretrita poate sa fie insotita de o infectie la nivelul prostatei. Pielonefrita este o infectie urinara mai grava ce cuprinde parenchimul si pelvisul renal, si care de obicei afecteaza unul dintre rinichi (doar ocazional fiind afectati ambii rinichi). Simptomatologia este mai severa si se descrie prin febra, frisoane (tremur incontrolabil), varsaturi, durere de spate, cu adresabilitate urgenta la medic pentru administrarea tratamentului corespunzator.
Cauzele infectiilor urinare
Printre factorii implicati in aparitia infectiilor urinare se numara: Microorganismele patogene - cel mai frecvent implicat este Escherichia Coli (mai mult de 60% dintre infectiile urinare sunt generate de E. Coli). Alte microorganisme implicate sunt Proteus mirabilis, Klebsiela, Streptococus, Stafilococus saprophyticus.
Cauze medicale:
- litiaza renala - “pietrele la rinichi” - blocheaza fluxul normal al urinei si astfel predispun la stagnarea acesteia, inflamatie locala si infectie.
- anomalii structurale la nivelul tractului urinar - refluxul vezico-ureteral la copii, cand urina ascensioneaza inapoi in uretere si in rinichi, iar presiunea in vezica urinara creste.
- obstacole in calea eliminarii urinei (tumori compresive, malformatii, hipertrofia de prostata la barbati).
- afectiuni in care imunitatea este scazuta si predispune la infectii (diabetul zaharat, tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi sau infectia cu HIV).
- montarea de cateter vezical (un tub plasat prin uretra in vezica, pentru a elimina urina direct)
- sarcina - din cauza compresiunii pe care uterul gravid o face asupra vezicii urinare, creste riscul de a dezvolta infectii urinare in aceast a perioada.
- afectiunile colonului (constipatia cronica)
- infectiile genitale (tratamentul cu antibiotice la femei modifica flora microbiana din vagin si promoveaza colonizarea acestei regiuni cu specii gasite in mod obisnuit in colon si creste si sansa de a face o infectie urinara cu aceste bacterii).
Simptomele infectiilor urinare la adulti
Infectiile urinare joase (cistite si uretrite) au urmatoarele semne si simptome:
- urina tulbure
- durere, usturime, senzatie de mancarime la nivelul uretrei (tot timpul sau apar la urinare)
- senzatia de urinare frecventa si imediata, de obicei in cantitate mica ce poate aparea si noaptea
- miros neplacut al urinei
- prezenta sangelui in urina
- durere sau senzatie de disconfort la nivelul abdomenului inferior
Infectiile urinare inalte evolueaz a cu simptome generale severe de tip:
- febra
- frison (tremur care nu poate fi controlat)
- greata, varsaturi
- diaree
- durere de intensitate variabila in regiunea posterioara (lateral, sub coaste) ce poate iradia in pelvis si organele genitale
- pot fi prezente si semnele unei infectii de tract urinar inferior
Simptomele infectiilor urinare la copii
La copiii, simptomele unei infectii urinare sunt de obicei nespecifice. In ordinea frecventei, simptomele care pot aparea la sugari intr-o infectie urinara sunt:
- febra mai mare de 38°C
- varsaturi
- lipsa energiei si iritabilitate
- refuzul alimentatiei
- icter (ingalbenirea albului ochilor, apoi a pielii)
- prezenta sangelui in urina
- urina cu miros neplacut
La copiii mai mari, simptomele cele mai frecvente sunt:
- urinare frecventa
- senzatie neplacuta sau dureroasa in timpul urinarii
- abtinerea de la a urina, in mod voluntar
- durere in regiunea abdominala sau pelvina
- febra si stare de rau general
- urina tulbure si/sau sange in urina
Diagnosticul
Pentru stabilirea diagnosticului de infectie urinara sunt indicate efectuarea unor examene de laborator cum sunt: urocultura, antibiograma (arata sensibilitatea bacteriilor la antibiotic), sumarul de urina (care poate evidentia prezenta leucocitelor in urina sau a hematiilor), hemoleucograma (depisteaza cresterea numarului de leucocite ce indica prezenta infectiei), ureea, acidul uric, creatinina sangvina. Daca la urocultura se identifica mai mult de 100.000 colonii germeni/ml, atunci exista o infectie urinara. De asemenea, pot fi recomadate si examene suplimentare: ecografie abdomino-pelviana, urografie, alte explorari functionale ale rinichiului care pot pune in evidenta anomalii anatomice sau fiziologice ale functionarii aparatului renal.
Tratamentul infectiilor urinare
Tratamentul infectiilor urinare poate cuprinde medicamente antiinflamatorii, dezinfectante urinare, analgezice si chiar antibiotice (in functie de rezultatul antibiogramei) dupa cum stabileste medicul curant. Atentie: Orice administrare de medicamente, in special de antibiotice , fara recomandare medicala, poate duce la aparitia rezistentei la antibiotice a germenului respectiv, facand si mai dificila tratarea unei eventuale recidive. Pentru a contracara efectele adverse ale terapiei cu antibiotic, care afecteaza atat echilibrul florei intestinale cat si flora vaginala, distrugand atat bacteriile responsabile pentru aparitia infectiilor urinare, cat si bacteriile benefice (lactobacilii) este necesara utilizarea de preparate care contin cantitati mari de probiotice atat pe durata tratamentului, cat si dupa finalizarea acestuia pentru o perioada de 1-2 luni. De asemenea, remediile fitoterapice ce contin principii active din plante sunt foarte eficiente in lupta cu infectiile urinare. Acestea ajuta la eliminirea bacteriilor din tractul urinar prin cresterea diurezei sau contribuie la calmarea usturimii si durerii cand sunt utilizate in baile calde de sezut. Cele mai folosite remedii naturiste in terapia infectiilor urinare sunt:
- uleiurile volatile cu actiune antibacteriana: ulei de cimbru (cate 2-3 picaturi de 3 ori pe zi intr-o lingurita cu miere), ulei de ienupar, ulei de tee-tree;
- plante cu efect antiinfectios (contin substante cu efect antibacterian ce impiedica aderarea bacteriilor la nivelul tractului urinar): frunze de afin, merisor, strugurii ursului, cimbru (Biomicin Forte A15), cimbrisor, hibiscus, frunze de maslin, iarba neagra, coada soricelului;
- dezinfectante urinare si antiinflamatorii: muguri de plop, coaja de salcie, afin, mugurii de pin, ienupar;
- plante diuretice: pir, coada calului, cozi de cirese, matase de porumb, urzica, mesteacan, brusture.
Aceste remedii naturale pot fi administrate singure sau sub forma a diverse preparate farmaceutice (comprimate, capsule, plicuri, sirop, ceaiuri, tincturi, gemoderivate) ce contin asocieri de principii active cu rol antibacterian si antiinflamator (propolisul, d-manoza, xyloglucan, albastru de metilen etc) . De asemenea, pentru a scadea episoadele de recidiva si pentru a creste imunitatea, se pot efectua scheme de imunizare cu preparate farmaceutice ce contin lizate bacteriene care stimuleaza in mod nespecific mecanismele de aparare naturala a organismului.
Prevenirea infectiilor urinare
- Consumati multe lichide, cel putin de 6-8 cani cu apa sau ceaiuri pentru a spala caile urinare.
- Urinati de fiecare data cand simtiti nevoia, deoarece staza urinei favorizeaza dezvoltarea bacteriilor.
- Evitati constipatia printr-un aport constant de lichide si fibre; puteti utiliza si un laxativ, pe termen scurt.
- Dupa ce folositi toaleta, stergeti zona genitala din fata spre posterior (spate).
- Igiena regiunei genito-anala se face in fiecare zi, folosind apa si lotiuni neiritante destinate zonei intime
- Este indicat sa urinati inainte si dupa contactul sexual
- Schimbati frecvent absorbantele sau tampoanele intravaginale pentru a reduce riscul infectiilor.
- Nu folositi produse deodorante sau sapunuri iritante in regiunea genitala.
- Evitati lenjeria intima din materiale sintetice si hainele stramte in regiunea genitala
- Combateti uscaciunea vaginala, in cazul femeilor aflate la menopauza, pentru a reduce riscul dezvoltarii de infectii urinare
- Evitati folosirea diafragmei sau a spermicidelor care favorizeaza aparitia infectiilor urinare si utilizati produse farmaceutice contraceptive care nu distrug flora vaginala
Prevenirea infectiilor urinare la copii
- La sugari, schimbati cat mai des scutecul si igienizati corespunzator regiunea cu apa si produse delicate, care nu irita pielea.
- Educati copiii sa mearga la toaleta frecvent ori de cate ori au nevoie, cel putin o data la 4 ore, inainte de a face baie si inainte de culcare.
- Invatati copiii regulile de igiena corecta a organelor genitale.
- Utilizati pentru copii lenjerie de corp din materiale naturale si evitati-le pe cele cu potential iritant.
Cauzele infectiilor urinare sunt complexe si depind de istoricul medical si de starea de sanatate a pacientului. Daca igiena locala este esentiala, programarea pentru consult medical este foarte importanta pentru a stabili un tratament potrivit, care sa vindece infectia, dar mai ales sa impiedice recurentele.
